Forever or never...

-Dar totusi mama si tatal tau adevarati sunt in viata. Termina sa mai faci pe victima, nu esti singurul cu probleme, tipa la el privindu-l distant.

- Eu n-am probleme, nu vreau aşa ceva! Oamenii cred că au probleme grave, dar nu există aşa ceva. Toţi dramtizează! îi răspunse pe acelaşi ton

-Ai foarte mare dreptate. Imi cer scuze pentru tupeul pe care l-am avut in fata ta, Arthur! Chiar te rog sa ma ierti, spuse.

- Mă bucuri că recunoşti. făcu pe un ton ironic, şi, cu o viteză inumană, o lipi de un perete. Dacă eşti chiar aşa de sinceră, zi-mi că mă iubeşti.

Il privi socata.
-Ce sa fac? Sa-ti zic tie ca te iubesc? Asteapta tu mult si bine, nu ai sa auzi asta de la mine, spuse.

- Oo da, şi eu sunt sigur de asta. Aşa zic toate fetele cu nasul pe sus. zise, râzând scurt şi îi ridică capul.

-Sa spui te iubesc nu e asa de usor. Spui asa unei persoane speciale, care ti-a demonstrat la randul ei ca tine la tine, spuse calma.

- Nu ţi-am demonstrat? Hah, uneori eşti ori prea chioară, ori ceri prea mult. îi zise, râzând din nou

-Bun, se pare ca am lamurit. Acum daca nu te superi, eu am treaba. Sti unde e usa, spuse sec si il impinge.

- Încet, iubire. Eu nu vreau să plec, n-am nimic de făcut. Şi nici tu, presupun. făcu el.

-Iar eu nu vreau sa te vad! Ce nu e clar? intreba, ridicand tonul si il privi urat. Nu mai avea chef sa ii auda toate prostiile.

- Cât de răsfăţată poţi fi... îi zise pe un ton plqngăreţ şi plin de ură, apoi o trânti de perete, trecându-şi mâna peste corpul ei.

Scanci usor cand o izbi de perete.
-Lasa-ma dracului in pace. Eu nu sunt tarfele cu care te freci tu noapte de noapte. Daca ti s-a sculat du-te pe centura, sunt destule acolo care sa te rezolve! spuse pe un ton dur, privindu-l cu ura.

- Nu, iubire, tu eşti unică, nu eşti ca toate celelalte. îi şopti, ignorându-i privirile pline de ură.
Undeva, în adâncul lui, acele priviri chiar îl răneau. Dar avea şi el momentele lui de nebunie...

-Desigur, desigur. Asta sa i-o spui cui te-o crede. In ochii vostrii toate suntem la fel, niste tarfe, chiar daca nu facem nimic. E de ajuns sa va respingem si gata, ne-ati pus eticheta! spuse pe un ton dispretuitor.

- Nu eşti o târfă! De ce tot repeţi asta? Chiar crezi că eşti una? o întrebă, pe un ton la fel de rece.

-Nu, nu am spus ca ma cred eu. Asa ma crezi tu. Sincer, nici nu stiu de ce ai venit aici, spuse privind fereastra in gol. Simti cum o lacrima ii cade pe obraz.

- Am venit ca să te văd şi, te rog, nu plânge. îi spuse, ştergându-i blând lacrima. Da, putea trece de la o stare la alta foarte uşor, era prea schimbător.

-Te iubesc tampitule, te iubesc. Dar tu esti atat de prost si de cretin ca nu-ti dai seama si spui lucruri care ma fac sa ma indepartez de tine, spuse lovindu-l cu pumnii in piept. Dracu sa o ia de viata! adauga soptit, lacrimile continuand sa curga.

- Şi eu te iubesc, prostuţo, dar nu mai plânge. îi spuse, ştergându-i lacrimile. Nu-i păsa că-l loveşte, nu-l durea atât de tare.

Se opri din a-l mai lovi si suspina. Ii inconjura talia cu bratele, lasandu-si capul pe pieptul lui si continua sa planga incet. Habar nu avea el cat de mult o ranisera cuvintele ce i le spusese astazi.
-Idiotule!

Când se opri din lovit, îi păruse rău. Dorea să se descarce, şi era mult mai bine decât să plângă. Curând îl îmbrăţişă şi el o trase mai aproape, punându-şi o mână în părul ei.

Inchise ochii, lasand lacrimile sa-i curga in voie pe obraji. Se simtea rau, iar capul o durea ca dracu. dar nici ca-i mai pasa.

- Nu mai plânge, te rog... îi şopti, strângând-o mai tare în braţe şi scăpă un oftat din toţi rărunchii

Isi puse mainile dupa gatul lui si il privi. Scapa un oftat greu printre buze si isi lasa capul in jos, privind in gol podeaua.