Forever or never...

- N-ai fost niciodată 'o rezervă'. Defapt cred că umblam cu altele în încercarea de a... zise, dar se opri, scuturând din cap. Făcu un pas spre ea.

Tresari si il privi.
-De a ce? intreba ridicand o spranceana. O deranja cand nu-i spunea tot.

- Vroiam să te înlocuiesc, da' nu-i aşa uşor. îi răspunse, strâmbându-se uşor. Se lăsă la nivelul ei.

-Desigur. Spune-mi, ce tar..., ce fata te-a respins? intreba muscandu-si ceva mai tare buza. Se intoarse cu spatele la el, privind afara. Incepuse sa ploua si mai tare.

Îşi puse mâna pe umărul ei, nesigur. Ochii săi ciocolatii analizară peisajul de afară, ascultând-o pe şatenă.
- Niciuna. spuse, sigur.

Simti acelasi gol in stomac de mai devreme cand el isi puse mana pe umarul lui si inchise scurt ochii. Nu stia ce sa mai creada, iar comportamnetul lui, nu o ajuta deloc.

- Jessy, eşti bine? o întrebă, nesigur şi îngrijorat. Îşi trecu o mână prin părul ei, dându-l pe spate, astfel reuşii s-o privească mai bine în ochii.

Aproba scurt, chiar daca nu stia cu adevarat daca era in regula. Deschise ochii, si privi in gol pe fereastra. Totul era asa de complicat pentru ea.

Îşi trecu mâna prin părul ei, din nou, şi oftă. Ştia că nu e bine, şi el exagerase. Poate n-ar fi trebuit s-o sărute.

Se intoarse spre el, privindu-l in ochi. Isi puse palmele pe pieptul lui, strangand in pumni materialul ce ii acoperea trupul. Il trase spre ea, simtindu-si trupul cum tremura si isi lipi buzele de ale lui.

O privi uimit, apoi îşi puse mâinile în jurul taliei ei, răspunzându-i apăsat la sărut. O muşcă uşor de-o buză.

Isi duse mainile dupa gatul lui, tragandu-l mai aproape. Isi simtea inima batand mai tare, iar chipul ii ardea. Rupse sarutul, lasandu-si capul in jos.
-Vreau sa te cred, spuse incet.

Când rupse sărutul o urmări cu privirea, apoi se îndreptă de spate, zâmbiind în colţul gurii.
- Şi ce te opreşte?

-Esti prost, nu? Tu, comportamentul tau, totul, spuse ridicand tonul. Il impinse injurand printre dinti. Mereu fusese atat de proasta.

- Nu-ţi convine nici când mă schimbat. Jur că eşti aşa indecisă... îi spuse, încruntându-se când aceasta ridică tonul

-Tu nu te schimbi Arthur, asta e problema. Asa ai zis de mii de ori pana acum, pentru o gramada de fete. Si nu voi fi eu exceptia care te voi face sa te schimbi! spuse, muscandu-si buza.

- Ba da, de ce crezi că eşti ca toate celelalte? Şti prea bine că nu eşti! îi spuse, apăsând fiecare cuvânt.

-De cate ori ti-am zis, si chiar te-am rugat sa te schimbi? De cate ori? Spune-mi! spuse inghitind in sec.

- Am încercat, de atâtea ori! Dar nu mă pot schimba aşa de repede. îi zise, prinzând-o de mâini.

-Nu exista nu pot, ci doar nu vreau. Ai fi nebun, sa te schimbi? Nu, sigur ca nu. Daca nu ti-a pasat de propria mama, inseamna ca nici de mine nu iti pasa, spuse privind podeaua.

- Mama mea? Cea înnebunită numai după bani? Nu vreau să zic că o astfel de persoană e mama mea. îi zise, făcând-o să-l privească în ochii.

-Esti asa de orb! Cine a stat mai mult cu ea dintre noi doi? Cine o cunoaste cel mai bine? Din vina cui crezi ca este asa? intreba pe un ton dur si se dadu de langa el.

- Nu-mi pasă de ea, dacă mi-ar fi păsat nu aş fi mai fi venit aici, mi-aş fi cerut scuze de la ea, dar tu ce să înţelegi?

-Asa, eu nu inteleg nimic. Dar spre deosebire de mine tu ii ai pe ambii parinti langa tine, spuse pe un ton rece si iesi din bucatarie.

- Hah, pe acel tată vitreg nu-l vreau. Şi el stă cu mama numai pentru bani. îi zise, răstit, urmând-o.